O analiză economică privind necesitatea creșterii productivității în Republica Moldova a devenit recent ținta unei campanii virulente de dezinformare. Totul a pornit de la declarațiile Ministerului Dezvoltării Economice, care a indicat un deficit teoretic de forță de muncă necesar pentru a atinge standardele Uniunii Europene. Mesajul, strict tehnic, a fost rapid preluat și distorsionat de politicieni și canale de propagandă pro-ruse, care au inundat rețelele sociale cu avertismente apocaliptice despre „invazii” iminente și explozia criminalității, generând o stare de neliniște artificială în rândul populației.
În centrul acestei campanii se află cifre scoase din context și scenarii alarmiste promovate de figuri politice precum Adriano Dulgher, Irina Vlah sau Victoria Furtună. S-a vehiculat intens scenariul aducerii a „300.000 de indieni”, o cifră care nu reprezintă un plan de import masiv, ci un indicator statistic al nevoilor pieței muncii pe termen lung. Această retorică populistă ignoră faptul că orice aducere de personal străin este reglementată riguros, fiind un proces legal, limitat și strict orientat către sectoarele economice aflate în impas din cauza lipsei de personal autohton.
Experții economici, precum Stas Madan, subliniază că numărul de 300.000 este un reper teoretic de eficiență și nu o cotă de imigrare imediată. Agenții economici din Republica Moldova nu au capacitatea logistică sau financiară de a absorbi brusc un număr atât de mare de muncitori. Mai mult, specialiștii indică faptul că prioritatea autorităților rămâne activarea populației interne care nu este angajată și atragerea diasporei, importul de brațe de muncă din Asia fiind doar o soluție de ultim resort pentru a menține funcționale anumite industrii cheie.
Un aspect ignorat de critici este transformarea percepției asupra Republicii Moldova, care începe să devină o destinație atractivă pentru muncitorii din Nepal sau alte state asiatice. Pentru acești angajați, țara noastră reprezintă „visul occidental”, similar modului în care cetățenii moldoveni priveau Italia sau Germania în urmă cu două decenii. Acest fenomen este, în esență, un semn de creștere economică și de stabilitate, indicând faptul că salariile și condițiile de viață din Moldova au depășit nivelul de subzistență, devenind competitive la nivel regional.
În spatele zgomotului mediatic despre migrație, Ministerul Economiei, prin vocea lui Eugen Omochescu, atrage atenția asupra adevăratelor probleme: economia gri și salariile „în plic”. Munca nedeclarată rămâne principalul obstacol în calea dezvoltării, iar eforturile guvernamentale se concentrează pe aducerea tuturor angajaților în câmpul legal. În acest context, atragerea muncitorilor străini se face exclusiv prin contracte oficiale, contribuind la bugetul de stat, spre deosebire de munca la negru care subminează sistemul de protecție socială.
Concluzia autorităților și a experților independenți este clară: Moldova nu se confruntă cu o migrație necontrolată, ci cu o necesitate de gestionare inteligentă a resurselor umane. Propaganda politică încearcă să transforme o soluție economică într-o amenințare de securitate pentru a obține dividende electorale prin frică. În realitate, deschiderea controlată a pieței muncii este un pas obligatoriu pentru orice stat care aspiră la integrarea europeană și la o economie modernă, capabilă să asigure prosperitate cetățenilor săi.
