O acțiune de marketing neconvențională organizată în incinta uneia dintre cele mai prestigioase instituții culturale din țară a declanșat o amplă dezbatere publică privind limitele comercializării spațiilor de patrimoniu. Prezența unui bolid de lux marca Porsche în curtea Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, cu ocazia unui eveniment oficial de lansare, a stârnit un val de critici și semne de întrebare legate de etica parteneriatelor public-private în sectorul cultural.
În urma reacțiilor apărute în spațiul public, Ministerul Culturii a oferit clarificări oficiale, distanțându-se de decizia logistică, dar validând-o sub umbrela descentralizării administrative. Reprezentanții ministerului au precizat că evenimentul a fost rezultatul unui acord direct încheiat între administrația muzeului și dealerul auto privat. Deși muzeul este o instituție bugetară aflată în subordinea metodologică și financiară a ministerului, acesta se bucură de autonomie managerială, având libertatea juridică de a stabili colaborări generatoare de venituri proprii.
Autoritățile de resort au ținut să asigure publicul că manifestarea comercială nu a pus în pericol integritatea structurală sau expozițională a complexului muzeal. Potrivit ministerului, contractul s-a derulat în strictă conformitate cu legislația privind protejarea monumentelor, iar resursele financiare încasate de pe urma acestui parteneriat publicitar de amploare vor fi redirecționate exclusiv către modernizarea infrastructurii tehnice a muzeului, fără a fi raportate prejudicii asupra patrimoniului mobil sau imobil.
Cu toate acestea, dincolo de argumentul strict financiar, controversa a căpătat și o dimensiune identitară. Nemulțumirea criticilor a fost accentuată de faptul că brandul auto a utilizat în cadrul prezentării simbolul național „Pomul Vieții” — element protejat de brand de țară și profund asociat cu tradițiile locale. Solicitat de jurnaliști să comenteze legalitatea și oportunitatea asocierii unui simbol național de patrimoniu cu un produs comercial străin de lux, Ministerul Culturii a evitat un răspuns tranșant, lăsând această problemă nerezolvată pentru moment.
Cazul evidențiază o dilemă conceptuală profundă cu care se confruntă muzeele moderne: nevoia acută de autofinanțare și atragere a fondurilor alternative versus datoria morală de a păstra solemnitatea și misiunea educațională a unui spațiu istoric. În timp ce susținătorii proiectului privesc această colaborare ca pe o infuzie financiară vitală și o metodă modernă de PR cultural, detractorii consideră că transformarea curții muzeului în showroom auto reprezintă o degradare a actului cultural și o capitulare a valorilor naționale în fața intereselor comerciale.
