Capitala Libanului traversează una dintre cele mai negre perioade din ultimul an, după ce Forțele Aeriene israeliene au lansat luni o serie de atacuri devastatoare asupra periferiei de sud a Beirutului. Exploziile puternice s-au auzit în tot orașul, vizând zone strategice unde mișcarea islamistă Hezbollah deține infrastructură importantă, inclusiv o sală masivă utilizată pentru reuniuni oficiale.
Ofensiva israeliană vine ca o ripostă directă după ce Hezbollah a revendicat tiruri de rachete lansate către teritoriul Israelului în cursul dimineții de luni. Gruparea libaneză a justificat atacurile ca fiind represalii pentru asasinarea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, dar și un răspuns la ceea ce ei numesc „agresiuni israeliene repetate” asupra suveranității Libanului.
Bilanțul victimelor prezentat de Ministerul libanez al Sănătății este unul sumbru, înregistrându-se cel puțin 31 de morți și aproape 150 de răniți în urma ultimelor bombardamente. Cele mai multe decese au fost raportate în sudul Libanului, regiune care a devenit epicentrul confruntărilor militare și unde infrastructura civilă a suferit daune colosale.
Situația umanitară se degradează rapid, mii de familii fiind forțate să își părăsească locuințele din calea bombelor. Disperați, oamenii din sudul țării și din suburbiile capitalei s-au refugiat în școlile publice din Beirut, care au fost transformate peste noapte în centre de adăpost temporar pentru a face față valului masiv de strămutați.
Imaginile de la fața locului surprind scene de o tristețe copleșitoare, cu părinți care cară în brațe saltele, haine și puținele provizii pe care au apucat să le salveze. Mulți civili au fost nevoiți să aștepte ore în șir pe trotuarele din fața refugiilor, sperând să găsească un loc liber în interiorul clădirilor deja suprapopulate, în timp ce zgomotul avioanelor continuă să se audă deasupra orașului.
Mărturiile supraviețuitorilor reflectă teroarea prin care trec copiii și persoanele vulnerabile în fața escaladării conflictului. Mulți părinți povestesc cum au fost nevoiți să își adune copiii în grabă de pe străzi sau din casele aflate sub tiruri, fugind fără o destinație precisă, singura lor speranță fiind acum încetarea ostilităților care riscă să transforme întreaga regiune într-o zonă de dezastru.
